Mario Iorgulescu, fiul șefului Ligii Profesioniste de Fotbal Gino Iorgulescu, a condus cu 162 de km/oră în localitate, sub influența alcoolului și a cocainei, producând un accident mortal la viteza de 143 km/h. În octombrie 2023, a fost condamnat la 13 ani și 8 luni de închisoare definitiv de Curtea de Apel București pentru infracțiunile de omor și conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În loc să execute pedeapsa, în iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a admis recursul în casație declarat de Mario Iorgulescu și, prin intermediul căii extraordinare de atac, a decis retrimiterea dosarului spre rejudecare la Curtea de Apel din rațiuni de erori de încadrare judiciară. ÎCCJ a decis că fapta lui Mario Iorgulescu nu este omor, pentru că omorul presupune o acțiune îndreptată împotriva victimei, iar șoferul a acționat asupra mașinii, spun judecătorii.
Cea mai importantă diferență între „omor” și „uciderea din culpă” constă în pedeapsa aplicată: închisoare de la 10 la 20 de ani, iar în cazul uciderii din culpă pedeapsa este de la 2 la 7 ani. O pedeapsă de sub 3 ani de zile, în România se poate primi cu suspendare, iar noua încadrare juridică de omor din culpă lasă loc acestui scenariu. Încadrarea de omor inițială nu se putea termina cu fără a executa închisoare.
Avocații lui Iorgulescu au afirmat că „un conducător auto care apasă acceleraţia pe un drum public, chiar acceptând varianta de previziune a unui rezultat socialmente periculos şi care se bazează pe un minim de elemente pentru evitarea unui potenţial pericol, nu acţionează acceptând potenţiala urmare socialmente periculoasă, ci socoteşte fără temei că aceasta nu se va produce.”
Așadar, Iorgulescu a fost un simplu șofer normal care a dat din greșeală peste un om, iar faptul că a condus cu mult peste viteza legală, că s-a urcat la volan intoxicat cu substanțe, că a trecut pe roșu și că a schimbat banda fără motiv real au fost considerat normale și nu un factor agravant care să ducă la omor. Iar instanța a admis cuvânt cu cuvânt, la dictare, motivarea apărării.
Accidentul a avut loc în anul 2019, iar de atunci Mario Iorgulescu nu a fost de găsit, fiind în Italia, o țară care a refuzat extrădarea. El a ajuns în Italia cu un avion privat pus la dispoziție de familia sa. La acest moment suspendată, procedura sa de extrădare este complexă și se bazează inclusiv pe documente în care se arată că Mario Iorgulescu suferă de afecțiuni psihice încă din copilărie. El s-ar afla inclusiv la acest moment internat în clinici din Italia.
„Acțiunea autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului”
A apărut motivarea instanței de la ÎCCJ, formată din Adriana Ispas, Lia Savonea și Dan Enescu. Scorul a fost de 2-1 pentru a schimba încadrarea la omor din culpă, Ispas și Savonea susținând acest lucru, iar Enescu nu. Schimbarea de încadrare se justifică în versiunea ÎCCJ prin faptul că Mario Iorgulescu nu și-a propus să ucidă pe cineva și nu a folosit mașina sa foarte puternică drept ”mijloc în scopul suprimării vieţii victimei”, ci el a acționat doar asupra mașinii ca șofer auto. De vină a fost altfel persoana decedată, iar viteza excesivă și starea lui Iorgulescu au fost aspecte normale.
”Săvârşirea accidentului auto din data de 08.09.2019 nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de omor. Înalta Curte apreciază că (…) infracțiunea de constând în poate fi reținută numai în condițiile în care fapta în sine relevă fără niciun dubiu o acţiune care are drept rezultat suprimarea vieţii unei persoane”, notează judecătorii.
”Infracţiunea de omor (…) se comite (…) printr-o acţiune (sau chiar inacţiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei. Or, situaţia de fapt relevă (…) un accident rutier, definit prin chiar prescripţia normativă ca fiind un eveniment (…). Un eveniment este, în sine, fortuit, şi nu voit, are caracter imprevizibil”.
”Acțiunea autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acţionând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecinţa intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căreia i-a cauzat decesul, elemente de fapt ce au valenţele unei fapte care (…) se încadrează în infracţiunea de ucidere din culpă. (…) Infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei. Or, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel, nu au relevat o asemenea împrejurare”.
Judecător cu opinie separată: „Faptă intenționată”.
Decizia cuplului Ispas – Savonea de a-l salva pe Mario Iorgulescu, desființată
Decizia cuplului Ispas – Savonea de a-l salva pe Mario Iorgulescu, desființată
Judecătorul Dan Enescu, cel care a avut o opinie separată și le-a contrazis pe judecătoarele Ispas și Savonea a motivat astfel: ”instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare”.
El a considerat că „inculpatul a comis infracțiunea cu vinovăție, sub forma intenției indirecte.
”Susținerile recurentului cu privire la modul în care s-a produs accidentul omit să menționeze faptul că acesta conducea având o îmbibație alcoolică mult peste limita legală, fiind și sub influența drogurilor, că viteza de deplasare era una ce depășea limita de viteză pentru sectorul de drum, că a pătruns pe culoarea roșie a semaforului într-o intersecție, că nu a existat un obstacol în calea sa pentru ca să fie nevoie de o manevră de evitare, ci doar acesta nu a mai putut menține banda pe care era angajat din cauza vitezei excesive, elemente reținute de către instanța de apel, fiind deci deja intrate în puterea de lucru judecat”.
”(…) Inculpatul a comis infracțiunea cu vinovăție, sub forma intenției indirecte. (…) Circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunii, atitudinea recurentului, care având atât o îmbibație alcoolică extrem de mare în sânge, cât și fiind sub influența drogurilor, a ales să conducă un autoturism cu o viteză excesivă, cu încălcarea regulilor de circulație în mod flagrant și fără a schița cel mai mic gest pentru a încerca să evite un pericol evident, recurentul călcând pedala de accelerație la maxim până în momentul impactului cu autoturismul victimei, relevă cu certitudine existența intenției indirecte în săvârșirea infracțiunii de omor.
„Diferența între culpa cu prevedere și intenția indirectă este dată de poziția subiectivă a infractorului, în cazul primei acesta prevăzând rezultatul faptei sale, fără a îl accepta, socotind fără temei că el nu se va produce, în vreme ce în cazul intenției indirecte acesta accepta posibilitatea producerii acestuia, deși nu îl urmărește.”
„În mod evident, în prezenta cauză, recurentul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, moartea unei persoane, conducerea unui autoturism cu o viteză excesivă pe o șosea circulată, pătrunderea pe culoarea roșie a semaforului și accelerarea continuă a autovehiculului, inclusiv după momentul în care acesta a pierdut controlul volanului și a lovit scuarul de separație, demonstrează, fără tăgadă, că nu suntem în prezența unei fapte comise din culpă, ci a unei fapte intenționate”.
Cu pedala la maxim
Judecătorul Enescu mai consemnează:
„După pătrunderea în intersecție și observarea autoturismului de culoare închisă care circula pe banda nr. 1, inculpatul Iorgulescu Gino Mario a apăsat mai tare pedala de accelerație (chiar înainte de a se urca pe scuar), viteza autoturismului crescând în timpul manevrelor de trecere pe lângă vehiculul închis la culoare până la 162 km/h, în condițiile în care în acele momente autoturismul inculpatului era urcat cu partea stângă pe scuarul ce despărțea sensurile. Din momentul în care a pătruns în intersecție și până în momentul coliziunii, viteza vehiculului a crescut în mod constant până la 162 km/h, iar accelerația a ajuns la 100%, pentru ca ulterior să scadă la 80% pentru o jumătate de secundă, iar viteza să scadă până la 143 km/h în momentul coliziunii (din cauza urmelor de frecare dintre roțile vehiculului și bordura pe care a urcat). Următorul moment este cel al impactului, în care autoturismul avea viteza de 143 km/h, iar pedala de accelerație era apăsată la maximum”
