Halep a castigat in 2019 la Wimbledon, insa in 2020 si 2021 nu si-a putut apara titlul, prima oara din cauza restrictiilor medicale internationale si a doua oara din cauza accidentarii sale.
In 2022 a revenit si arata un joc excelent. Serveste cu 7-8km/h mai rapid fata de 2019. Rar greseste lovituri. Alterneaza bine unghiurile si se misca rapid. Jocul sau este la un alt nivel, un nivel pe care nu parea ca il va mai putea atinge vreodata.
A stat doar cinci ore si jumatate pe teren pana acum pe teren la Wimbledon, pana in semifinale.
Pe Badosa, in „optimi”, a luat-o pe sus si a facut-o sa iasa de pe teren la final dand din cap fara sa inteleaga ce s-a intamplat.
Pe Anisimova, „in sferturi” parea ca o va juca iarasi rapid. Doar ca dupa un 6-2 in primul set si conducand cu 5-1 in setul al doilea, cu adversara plangand la propriu pe banca cu fata in prosop, Halep a aratat prima slabiciune din acest Wimbledon si vechea sa meteahna: psihicul. Cand publicul a inceput sa o aplaude la scena deschisa pe Anisimova, Halep a cazut si scorul a devenit 5-4. Din fericire, a aratat progres si la capitolul mental. Servind a doua oara pentru meci si condusa cu 40-0, a reusit sa revina si sa inchida cu 6-4. Cu exceptia acestei sincope peste care, iata, a trecut, Anisimova a fost si ea luata pe sus, fara sa stie ce se intampla.
Asadar, avem in fata o Simona Halep schimbata in bine, cu un drum spre titlu.
Cel mai probabil, daca va ajunge in finala, o va intalni pe Ons Jabeur, o jucatoare revelatie si cu reale sanse sa devina un nume in tenis. Jabeur, castigatoare la Madrid si finalista apoi imediat la Roma, s-a erodat si nu a performat pe zgura la Roland Garros. Insa, iata ca joaca excelent la Wimbledon, acolo unde robotul Swiatek coborat parca din Futurama, numarul 1, a cedat intr-un stil mediocru. Jabeur pare sa fie capabila si de zgura si de suprafete rapide, ceea ce arata valoare.
Jabeur, asa cum am scris dupa ce am vazut-o castigand la Madrid si imi mentin parerea, are ceva din Serena Williams in ceea ce priveste stiinta jocului. Cu un psihic de fier de mare campioana, cu lovituri extrem de variate – de la executii de forta, la stopuri la fileu si mingi moi in unghi – niciodata invinsa si capabila sa isi schimbe oricand jocul in functie de adversar, imprevizibila si foarte tehnica, tunisianca aparuta de niciunde este, alaturi de Halep, una dintre cele doua mari favorite la titlu.
O finala Halep – Jabeur ar fi un meci extrem de interesant din care, speram, Uraganul Simona sa castige si sa invinga furtuna de nisip Jabeur. Pentru ca Jabeur este ca o furtuna de nisip, o vezi tarziu, este inselatoare, crezi ca poti sa scapi, crezi ca poti sa o intreci, dar pana la urma de prinde, te intoarce si te doboara intr-un mod dureros.
Insa, mai este pana la finala, vom vedea cine va ajunge acolo. As vrea sa vad un meci Halep – Jabeur.
Cert este ca Halep a progresat. Am fost unul dintre cei mai mari critici de-ai ei, daca nu cel mai critic, in ultimii ani de delasare din care nu parea sa mai iasa, ci din contra se afunda. Efortul personal, dar si noul antrenor, sunt ingredientele acestui joc bun de pana acum de la Wimbledon si pot induce revenirea pas cu pas la fața de campioana pe care candva a avut-o.
Cu siguranta, Halep a tras de ea ca sa ajunga aici si, cel mai important, ajungand aici a aratat ca are pasiune pentru tenis. Fara, nu se putea.
Uraganul Simona trebuie doar sa nu se stinga atunci cand va intra pe „continentul” semifinalei si poate, al finalei, si sa ramana la nivelul cinci de putere pentru a le lua pe sus pe adversarele sale, inclusiv pe furtuna de nisip Jabeur.
Vadim Cușnarencu
