“Mi-a transmis Mirel in conferinta de presa ca nu pune pret pe aprecierile mele fiindca nu sunt interesat de antrenorat si ca atare nu ma pricep. Si are dreptate cand zice ca nu sunt interesat sa profesez ca antrenor. Eu am ales alt drum.
“Toata lumea vrea sa primeasca de la fotbal, eu am ales sa dau fotbalului o parte din ceea ce mi-a oferit. Cu Mirel Radoi am impartit ani in sir vestiarul echipei nationale. Am trait impreuna bucurii si necazuri cu tricolorul pe piept. E un baiat deosebit si un om de valoare. Dar nu despre asta trebuie sa vorbim noi cand vorbim despre Romania.
“Rezultatele sunt cele care conteaza si exprimarea echipei in teren care a dus la aceste rezultate. Or cifrele, faptele sunt dezastruoase. Intr-un an de zile o echipa in regres maxim, Islanda, ne-a ucis sperantele pentru doua turnee finale. Islanda, nici daca alegea Mirel nu putea gasi un adversar mai convenabil pentru barajul de anul trecut. La fel cum nici daca alegea Mirel nu gasea adversari mai facili in grupa asta de calificare. Armenia, Islanda, Macedonia, Liechtenstein. Sa fim seriosi!
“Am mai trait un moment negru al fotbalului romanesc. Si ne comportam ca si cand ne/am nascut infranti, iar pe mine asta ma deranjeaza. Prin toate canalele media am cerut ramanerea selectionerului daca ne calificam la baraj. Dar nu am reusit sa batem acasa o Islanda ravasita de scandaluri si de schimbari de generatie. Si atunci de ce sa mai stea selectionerul? Pentru ca demisia de onoare e un gest de asumare. Or daca la fiecare pas gresit selectionerul iese si spune ca este vina lui, de ce s-ar supara daca eu trag concluzia ca a gresit?
“Fiindca a gresit grav cu anuntul ca va pleca venit inainte de un meci decisiv. A preluat el greseala enorma a Federatiei, care nu i-a oferit un contract complet si a inoculat in subconstientul jucatorilor un alibi. Iar joi seara asa s-a jucat, la alibi. Am vazut un calm ciudat, pase laterale, nu am vazut ambitie, agresivitate nici presiune, nici lupte, nici lacrimi la final ca am ratat asa de usor o prezenta la baraj.
“Serios, nici nu mi-am dat seama ca s-a terminat meciul, era asa o liniste pe gazon, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Doar Chiriches s-a pus in genunchi, la un moment dat, dar parca asa, doar de poza. Ii mai tineti minte pe Dorinel, pe Contra, pe Marius Niculae cum plangeau pe teren dupa o asa ratare? Se mai dau inca imagini cu ei pe la TV, sau ii gasiti pe YouTube. Si in asemenea situatie, demisia selectionerului ar fi venit ca un semnal de alarma. Pentru ca am omorat fotbalul si ne grabim sa-l ingropam si sa ii punem cruce. Sportul, in general, a murit in Romania si nu face nimeni!”, a scris Marica pe Facebook.
