Ascensiunea Simonei spre elita tenisului feminin a început în 2010, la doi ani după ce câștiga titlul în proba de junioare de la Roland Garros. Iar cercul s-a închis peste zece ani, cu Turneul Campioanelor 2019 și clasarea pe locul al patrulea la final de sezon. Game cu game, meci cu meci, victorie cu victorie, Simona și-a clădit un drum impresionant. În care i-a inspirat pe români și i-a impresionat pe străini.
Ofertă specială Betano pentru Simona Halep în 2020: cotă 500 pentru un an istoric!
2010, începutul. Primul turneu WTA, prima finală, prima participare la French Open în proba senioarelor
Tânăra Simona nu și-a început cariera abrupt. A trecut prin calificările turneelor WTA, și-a dezvoltat treptat jocul, iar prima performanță a venit în aprilie 2010: un sfert de finală pierdut la Marbella cu mult mai bine cotata Flavia Pennetta, cea care, peste ani și ani, avea să o învingă și într-o semifinală de US Upen. După Marbella, a urmat finala de la Fes, prima importantă a carierei, pierdută în fața Ivetei Benesova (viitoare Iveta Melzer). Învinsă în calificări la Madrid, a învins trei adversare în calificările pentru Roland Garros, dar Samantha Stosur s-a dovedit prea puternică în primul tur. Un an cu 42 de victorii și 23 de înfrângeri, 2010 a dus-o pe Simona Halep pe locul 81 WTA. Un orizont îndepărtat, dar care a pus bazele campioanei de astăzi.
2013, anul “exploziei”
În următoarele două sezoane, Simona a gravitat între statutul de jucătoare cu potențial și cel de tenismenă care dă de greutățile vieții în top 100. A mai urcat până pe 42 WTA la final de 2012, iar sezonul viitor a fost cel al afirmării. O avalanșă de victorii (53 într-un an, cifră la care nu a mai ajuns de atunci) i-au adus victoriile de la Nurnberg, Hertogenbosch, Budapesta, New Haven, Moscova și Turneul Campioanelor 2. Locul 11 WTA, istoria tenisului românesc începea să se rescrie.
Șase ani în top, Everestul tenisului românesc
Au urmat, apoi, șase sezoane în care Halep s-a transformat în vârful de lance al unui sport românesc aflat în căutare de idoli. Rezultatul e vizibil pentru toată lumea astăzi: 19 titluri în total la nivel WTA, două trofee de Grand Slam, alte trei finale majore pierdute, doi ani (2017, 2018) încheiați pe primul loc al ierarhiei WTA, peste 35 de milioane de dolari câștigați din tenis, peste 300 de săptămâni terminate printre cele mai bune jucătoare ale lumii. La 28 de ani, Simona a avut nevoie de o decadă pentru a se defini ca jucătoare și ca om și a deveni, dincolo de sport, unul dintre personajele de bază ale societății românești.
Povestea Simonei, presărată cu sacrificii, lupte pierdute cu sine, transformări și momente de glorie, e cea mai frumoasă a unui sportiv român în epoca modernă. Și, probabil, filele ei vor inspira zeci de mii de copii spre un drum spre recunoaștere mondială, faimă și respect. Cu Simona ne revedem la start de 2020, cu Darren Cahill alături, în încercarea de a câștiga Australian Open chiar în țara de origine a strategului australian fără de care, în mare măsură, multe dintre performanțele istorice nu ar fi fost posibile.
