A fost prima victorie din istoria echipei naționale a României cu 3-0 la un turneu final european sau mondial.
A fost a doua victorie din istorie de la un EURO (după 3-2 cu Anglia în 2000).
A fost victoria la cea mai mare diferența de scor din istoria unui turneu final, fie el european sau mondial.
România și-a egalat recordul de goluri în cadrul unui turneu final european sau mondial, reușind acum al cincilea meci din istorie cu trei goluri.
Nu a fost vreo victorie la turnee finale mondiale sau europene cu o asemenea atmosferă în tribune, așa cum au creat cei aproximativ 40.000 de români prezenți la Munchen.
În afară de cifre, se poate spune mai mult. Pentru că această victorie a venit la finalul unui meci extrem de bine pus la punct, executat aproape perfect și susținut din tribune de o atmosferă unică în ultimii zeci de ani.
Pentru prima oară, am văzut un prim 11 trimis pe teren pe merit, fără favoruri. Echipa de prim 11 nu a făcut nici o greșeală, primele greșeli au apărut abia în repriza a doua când au intrat rezervele Hagi, Mihăilă și alții. Nu am mai văzut de la Generația de Aur un prim 11 perfect.
Am văzut jucătorii susținându-se ca niciodată să nu se certe, strângând din dinți și știind ce au de făcut, chinuindu-se să nu greșească – în mod cert un plan stabilit de dinainte.
Golurile au fost unul și unul, am văzut o echipă a României care și-a amintit brusc acțiuni frontale, șuturi magistrale și forța de a sta pe picioare, bătăios, în fața unor adversari mai puternici.
Am văzut driblinguri și finețe cu mingea, niște atribute pe care România le avea, dar nu le mai expusese de mult timp.
Am văzut o modestie a jucătorilor, în timpul și după meci, care trădează conștientizarea unei valori și dorința de a face mai mult.
Chiar și pentru un singur meci, acesta, România și-a recâștigat pe drept porecla de „brazilienii Europei”, pierdută aparent iremediabil. A reușit, după aproximativ 30 de ani, să reînvie spiritul victoriilor mari, dispărute gradual odată cu Generația de Aur.
Cât și cum se poate menține momentul pentru a ținti mai sus la acest turneu final?
Vadim Cușnarencu
